Copilul interior

1. 

   Copilul ancestral
   
   Cu talpile insangerate
   Cu umbra-mi stinsa la picoare
   Cerandu-mi din adanc indurare
   Am cersit din rupestrele
   

   Lumi de cristal poleite
   Picaturi de lacrimi de inger.
   
   Cai arse de talpi”nsangerate
   Cu lacrimi de copil pictate
   Ca un ecoud surd se divid
   Timpul pierut in atemporal...
   Linistea veridica de cristal
   
   Fara nici un regret observ
   Cum radacinile destinului
   Se pierd in cenusa timpului.

    Traiesc un singur dor primordial
   Un dor irosit de la lacrimi fara sens
   Pierdute ca rima unui vers...
   
   Din eter ma trezesc si zobr
   Pe aripi de ingeri pictate
   Pe aripi de copil delicate.
   Un copil vesel si bland
   De care imi aduc aminte din cand in cand !
   
   Copil calator prin ancestral
   Astepti sa vina urmatorul val,
   Valul unei mari silentioase.
   Pleiadele-ti lumineaza calea
   stelele-ti insotesc lumina
   Un copil etern
   Divid de timp de spatiu.