Efemeritatea si ciclurile existentei

   Totusi,atata timp cat ne aflam inca in dimensiunea fizica si suntem legati de psihicul uman colectiv,durerea fizica-desi rara-mai este inca posibila in acea stare de acceptare si pace interioara.Ea nu trebuie confundata cu suferinta , cu durerea mental-emotionala.Orice suferinta  este creata de sinele fals si apare ca urmare a rezistentei .De asemenea atata timp cat va aflati inca in aceasta dimensiune,mai sunteti supus naturii ei ciclice  si legile efemeritatii  tuturor lucrurilor,dar nu mai percepeti definita acestui cuvant"rau- pur si simplu el doar "exista".
   Acceptand starea si calitatea prezenta a tututror lucrurilor ,vi se dezvaluie o dimensiune mai profunda  in spatele jocului contrariilor ca o prezenta durabila,o liniste adanca ce nu se schimba ,o bucurie fara nicio cauza ,dincolo de conceptul de bine si de rau se afla pacea.Este bucuria Fiintei,pacea lui Dumnezeu.
   La nifelul formei exista cicilicitate, nastere si moarte,evolutie-involutie,creatie si distrugerea a formelor aparent separate,s.a.m.d.Acest tipar este valabil sub forma oricarui principiu:de la nasterea si moartea unei stele , evolutia unei plante,a unei planete :prabusirea natiunilor,a sistemelor geo- politice ,acivilizatiilor...in ultima instanta inevitabilul ciclu de castig pierdere ca tipar colectiv al nostru.
   Exista si cicluri ale succesului.cand lucrurile pozitive se aduna in jurul vostru si prosperati vor exista la un momentdat si cicluri ale esecului cand lucrurile se spulbera sau se dezintegreaza  si trebuie sa renuntati la ele pentru a lasa sa apara lucruri noi pentru a permite transformarilor sa se produca.Daca va atasati de destinul favorabil,de aspectele pozitive ale vietii, inseamna ca refuzati sa acceptati cursul vietii si suferiti.Cresterea este de obicei pozitiva,dar nimic nu poate creste la infinit.Daca aceasta crestere,de orice fel ar continua mereu,in final ar deveni monstruoasa si distructiva.Distrugerea este necesara pentru a avea loc o noua crestere.In aceasta dimensiune nimic nu dispare ci totul se transforma.
  Trebuie sa ai un esec la un anumit nivel al existentei sau sa traiesti o pierdere ,o durere profunda ca sa te simti atras de dimensiunea spirituala,infinita.Sau poate ca la un moment dat , succesul insusi a devenit gol si lipsit de sens ;astfel s-a transformat in esec.Esecul se afla ascuns in fiecare succes si succesul in fiecare esec.In aceasta lume fiecare forma de viata trece printr-o forma sau alta de transformare,succes sau insucces,mai devreme sau mai tarziu.Dar la nivel uman veti constata de fiecare data ca fiecare realizare este un nimic.De exmplu va cumparati o masina noua,egoul s-a extins sunteti fericiti temporar,dar cu timpul apare un gol imens care ulterior este compesat de alta posesie,realizare care are acelasi rezultat...Toate formele sale sunt efemere.