Povestioara cu talc

            O zi foarte calda de iulie.Soarele ardea ingrozitor.Un batran facea zilnic o calatorie pana la fantana  ,1 km departare cam de oras ,ca sa isi potoleasca setea.De ani buni batranul facea acelasi mic voyage,si devenise o obisnuinta.Intr-o zi trece pe acolo un tanar si il intreaba pe mos:
          -Stii as vrea sa ma mut in orasul asta pare mult mai bogat.Cum sunt oameni prin locurile astea?Meleagurile de unde vin eu oamenii sunt rai si artagosi ,si hoti.Nu se poate trai cu astfel de oameni.Oamenii de aici cum sunt ?
         -Tot asa,raspunde batranul.Tanarul isi continua calatoria mahnit.Un barbat care isi adapa caii vazu-se tot discursul.
            A doua zi batranul intalneste alt tanar care ii taie calea:
           -Pot sa te intreb ceva ?
           -Sigur,rasp. mosul.
          -Stii ,meleagurile de unde vin eu oamenii sunt buni si iubitori,ne ajutam unul pe celalalt,avem grija de cei sarmani ,de cei raniti .Nu exista dusmanie si totul este perfect.Poti sa imi spui te rog cum sunt oamenii de prin aceste meleaguri?
           -Tot asa sunt si oamenii de aici...batranul raspunde zambind aproape copilareste pe sub barba stufoasa.
           Tanarul pleaca,dar de data aceasta barbatul care isi adapa animalele revenise chiar in acelasi timp acelasi spatiu de langa fantana,si vazuse toata povestea din nou...Furios se duce la mos si il jigneste:
           -Mosneag nebun vezi-ti de ale tale! De ce minti oamenii? Celui de ieri i-ai spus ca oamenii din orasul nostru sunt rai,iar celui de astazi i-ai spus ca sunt buni...
           -De ce ma jignesti...Am spus adevarul.Fiecare isi poarta lumea in inima si in suflet oriunde se afla.